Vine iarna de la munte
Val-vârtej pe pante-abrupte,
Însă lutul bine știe
Să ascundă pâinea vie,
Nici brazdele adânci nu-l dor
Pentru o pâine-a pâinilor.

Vine iarna, toamna țese
Un covor de frunze dese
Ca să ferească rădăcini
De colți de gheață, colți păgâni,
Rămân copacii-n picioare...
E și iarna trecătoare.

Vine iarna, cui îi pasă
Cât o fi de friguroasă?
Doar cămara este plină
Și gutuia dă lumină,
Jarul spune o poveste,
Valsul umbrei tălmăcește.

Vine iarna, lasă vină!
Transhumăm și noi la stână
Și-n mireasma de fân, dulce,
Gândul la Isus ne duce,
De la Mielul, Jertfa sfântă
Sus la camera de Nuntă.

Vine iarna, dascăl mare,
Cu o cruce în spinare,
Când plesnind din bice vine
Ne învață foarte bine
Să avem cămara plină,
Focul Dragostei, Lumină!

Vine iarna, ce să spun?
Că are și ea ceva bun,
Haina albă de mireasă,
Dacă biruiești ți-o lasă,
Căci va fi o Sărbătoare
În Cer la Nunta cea mare. !